Determinarea varstei iepurelui de casa

Nu este tocmai usor sa se determine cu precizie varsta iepurilor. Totusi, metodele aratate mai jos cuprind indicatii pretioase, mai ales la procurarea reproducatorilor si la achizitia unor iepuri de calitate.
— Se incearca cu unghia degetului mare articulatia genunchiului. Cand capetele celor doua oase ale articulatiei sunt foarte apropiate, incit nu se simte nici un gol intre ele, se poate preciza ca iepurele este batran; totodata, daca intre cele doua oase se percepe un spatiu, cu atit mai tanar este iepurele, cu cat acest spatiu va fi mai mare.
— Examinarea dintilor si a unghiilor constituie un alt mijloc de apreciere a varstei. Iepurii varstnici au incisivii mai negri, lungi si mai drepti decit cei tineri. Daca unghiile labelor din fata nu depasesc parul, iepurele nu are inca un an, iar daca unghiile sint mai lungi, virsta poate depasi 12 luni. La inceputul anului al doilea, unghiile incep sa se incovoaie, sint mai boante si devin mai groase. Dar cum unghiile pot fi taiate, aprecierea nu se va face dupa lungime, ci dupa grosimea lor.

Alimentatia iepurelui de casa

Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui.

Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate.

Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei.

Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat.

Cartofii se adminsitreaza numai fierti.

Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara.

Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule.

Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.

Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu granule speciale pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet.

Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale.

Va prezint o lista cu fructele pe care puteti sa i le administrati iepurelui dumneavoastra, sub forma cruda sau deshidratata:

Afine
Merisor
Cantalup
Struguri
Pepene zaharos
Portocale Papaya
Piersica
Fructe de paducel

Legume:

Anghinare
Sparanghel
Salata verde
Laptuci
Frunze de fasole
Varfuri de sfecla
Sfecla
Radacini de sfecla
Broccoli
Varza de Bruxelles
Varza (frunze exterioare)
Morcovi (varfuri si radacini)
Conopida (frunze exterioare)
Gulie Telina
Castravete
Andive
Escarole
Ardei verde
Nap
Gulie
Pastarnac
Frunze de mazare
Dovleac
Varfuri de ridiche
Spanac (frunze exterioare)
Sfecla de zahar
Dovlecel

Plante:

Anason
Salvie
Salata Bernet
Orz
Busuioc
Coada soricelului
Musetel
Marar
Chimen dulce
Patrunjel Tarhon
Arpagic (cu moderatie)
Oregano grecesc
Levantica
Lemn de lamai
Sovarv
Mustar
Rozmarin
Menta
Tataneasa

Flori:

Galbenele
Papadie (bogata in calciu)
Crin
Garoafa
Margarete
Caprifoi
Liliac
Caltunas Panseluta
Trifoi rosu (aici multi crescatori se contrazic, unii recomanda trifoiul rosu, altii spun ca ar aparea balonarea de la el, asa ca am decis ca eu personal sa elimin aceasta planta din alimentatia urechiatilor)
Trandafir
Muscata parfumata
Flori de dovlecei
Begonie
Viola
Violeta

Altele:

Ghinda
Lucerna - o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina si o puteti recolta de 4-5 ori la sezon.
Alune de fag
Cereale
Studenita
Trifoi
Cruciulita
Grau Stir
Urzica
Plantain
Seminte de dovleac
Traista ciobanului
Seminte de floarea soarelui
Salcie

Adapostirea iepurelui de casa

Pentru iepurii de apartament se preteaza o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor.

Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor.

Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor.

La custile din lemn, pardoseala se va confectiona din scandura, iar la cele metalice din plasa de sarma cu ochiuri de 2 cm. Sub pardoseala se vor fixa tavite, tip sertar pentru acumularea dejectiilor.

In interiorul custii se va amplasa, fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate, a adapatorilor si a unui cuib de fatare.

In custile femelelor cu pui, pana la intarcare, se va aseza o pardoseala asternut de paie. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. In cuib se face curatenie de 2 ori/zi.

Comportamentul iepurelui de casa

Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de mediu pot constitui factori stresanti declansatori ai multor entitati patologice.

In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoanele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine.

In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor.

Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a regiunii anale.

Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea mediului de viata.

Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schimbarile bruste de mediu, facand frecvent crize de aclimatizare.

Aspectul iepurelui de casa

Aspectul exterior, rase si dimensiuni

Ca aspect general, facand abstractie de multitudinea de rase, iepurele este inzestrat cu urechi lungi, ascutite la varf si late la baza si culcate pe spate, fiind ridicate la orice zgomot perceput. Capul este ovoidal din profil, alungit, cu un botic lat si bine evidentiat. Ochii mari, rotunzi, migdalati, de culori variate in functie de rasa, prezinta miscari ample, ceea ce-i permite iepurelui sa vada in orice directie. Buza superioara este despicata pe linia mediana, fiind una dintre particularitatile speciei. Corpul este atat lung cat si lat, cu un piept adanc si spate lat. Musculatura membrelor posterioare este foarte bine dezvoltata, punand in evidenta o coapsa generoasa. Labele membrelor posterioare sunt mult mai bine dezvoltate si mai late in comparatie cu cele din fata. Coada este scurta, musculoasa, stufoasa si purtata aproape intotdeauna ridicat. Spre deosebire de alte rozatoare, iepurele nu-si poate folosi gherutele (5 in fata si 4 in spate) pentru a se prinde.

Aspectul blanitei variaza in functie de sezon. Astfel, iarna ea este deasa si moale, iar vara este lunga si mai rara. Coloritul acesteia este extrem de variat, gasindu-se in diferite nuante si modele, specifice fiecarei rase in parte.

Exista peste 100 de rase de iepuri care se clasifica functie de greutatea corporala:

-rase mari: Uriasul Belgian, Uriasul alb de Termonde, Berbecul englez, Uriasul francez, etc. (cu greutate peste 5 - 7 kg;)

-rase mijlocii: Chinchila mare, Chinchila mica, Albastru vienez, rasa neozeelandeza, etc. (cu greutate intre 3,5 - 5 kg)

-rase mici: Havana, Olandeza (cu greutate de 2 - 3 kg)

-rase pitice: Poloneza (cu greutate sub 2 kg)

Dupa lungimea firului de par, rasele se impart in:

-rase cu par scurt (Rex);

-rase cu par lung (Angora).

In general, iepurele de casa cantareste intre 1,5 - 4 kg, cu variatii in functie de rasa.

Originile iepurelui de casa

Iepurele de casa s-a obtinut cu aproximativ 6000 de ani in urma, prin domesticirea iepurelui de vizuina. Vestigiile arheologice confirma domesticirea iepurilor in Spania, de unde s-au raspandit in Asia si restul Europei.

Domesticirea si crearea sistemelor de crestere si selectie au condus la modificarea caracteristicilor biologice (cresterea prolificitatii), dar, in schimb, a scazut rezistenta la boli.

Lepus cuniculus (iepurele de padure sau de vizuina), stramosul iepurelui de casa, se deosebeste de iepurele de camp, denumit Lepus europeus (timidus), nu doar morfologic ci si prin modul lui de viata.

Iepurele de vizuina (lepus cuniculus), este de talie mica, zvelt, cu o lungime a corpului de circa 40cm, si o greutate medie de 1,3-2,2kg. Are urechile scurte (5-6cm), culoarea blanii este cenusie-ruginie, cu parul pigmentat in lungimea lui, zonal cu cercuri albastre, negre, cafenii sau galbene. Pe abdomen, partea inferioara a gatului si cozii, culoarea este mai deschisa (alb-murdar).

Iepurele de camp (lepus timidus), este mult mai greu, lungimea corpului de circa 75cm, iar greutatea medie de circa 3-8-4kg. Are urechile mai lungi decat capul, parul este de culoare ruginie-cenusie-rosiatica(galbena-cafenie cu pete negre), iar pe abdomen este alb murdar.

In morfologia scheletului,blanii si organelor interne,nu exista deosebiri intre iepurele de camp si cel de vizuina.

Iepurele de vizuina sapa galerii in pamant in care isi petrece toata ziua, iesind afara numai noaptea.
Maturitatea sexuala o atinge la 4-7 luni. Perioada de gestatie dureaza circa 30 de zile, iar iepuroaica duce la o fatare 4-8 pui, complet goi, cu ochii inchisi, pe care iepuroaica ii tine intr-un cuib moale si calduros, facut din parul smuls de pe abdomen. Ochii puilor nou nascuti se deschid la 10-12 zile de la fatare. Iepuroaicele isi alapteaza puii 35-45 de zile si fata de 4-5 ori pe an.

Iepurele de camp este mai activ ziua, si nu sapa galerii deloc.
Iepuroaicele de camp fata de 3-4 ori pe an, cate 1-4 pui la o fatare. Maturitatea sexuala o atinge la 8-9 luni. Puii nou nascuti sunt imbracati cu par si au ochii deschisi. Iepuroaicele isi parasesc puii dupa cateva zile (circa 10 zile) de la fatare, apoi acestia isi cauta singuri hrana. Durata gestatiei este de circa 35-50 de zile.

Intre iepurele de camp si iepurele de vizuina este o puternica repulsie sexuala.
Domesticirea iepurelui s-a facut si se mai face destul de usor, fiind cunoscute cazuri cand iepurele de vizuina s-a imblanzit de la sine, fiind atras de semenii lui din crescatorie, traind cu ei si chiar imperechindu-se.